Stateam si ma gandeam la toate momentele in care imi pasa mai mult decat orice pe lume si totusi alegeam sa fiu nepasator…Oare am gresit?Pentru mine a fost singura cale de scapare,o cale pe care am urmat-o cu capul sus si privirea dreapta.Nu!nu sunt de fier dar pot spune ca am un caracter puternic!N-as fi vrut sa recunosc niciodata cat de mult mi-a pasat uneori de „tine” si totusi am facut-o pentru ca am ajuns la capat…in povesti drumul urmat de print se bifurca si trebuie sa urmeze calea pe care o considera buna si lipsita de primejdii…in povestea mea n-a existat aceasta varianta…Am pus punct si-am incheiat si de ce sa mint ca nu-mi pare rau?Poate din acelasi motiv din care am ales sa ma ascund in spatele nepasarii…Urmeaza s-o iau de la inceput mai devreme sau mai tarziu insa nu stiu daca nepasarea este cea mai buna solutie de a-ti ascunde sentimentele…
Lasa-ti imaginatia libera si spune-mi…la ce te-ai gandit dupa ce ai citit articolul meu?
Blogu lu' HeLLo 